Nu-mi place sa ma repet la nesfarsit si nu am facut o obsesie pentru discursul lui E Boc. Dar… ma exaspereaza faptul ca nu mai iese din niste automatisme verbale (termenul nu-mi apartine, a fost inventat de o prietena care il stima, candva, pe politicianul Boc) si indiferent de moment si de discutie, el tot acolo ajunge. De exemplu, chestiunea cu boala = criza si medicamentele = masurile pe care el le aplica. Am auzit asta pana la saturatie.

Acum auzim foarte des ca masura foarte necesara, daca-mi este permisa exprimarea, pe care o va lua va fi aceea de a disponibiliza alti bugetari. Si oricand vine vorba despre contracararea efectelor crizei, E Boc mai concediaza cativa.

Nu sunt absurda. Tara este, intr-adevar, intr-o situatie critica. Dar tocmai acest lucru impune actiune adevarata, nu carpire a bugetului si implicare reala in economie, nu mentinerea ei calduta (daca nu exagerez si cu imaginea asta) la foc mic. Si, inca o data: impune un discurs de premier, nu lamentatiile lui Boc si odele inchinate presedintelui.